Long time, no...

Long time, no writting...

Recunosc, am uitat parola. :( Puteam sa spun ca am fost atat de ocupata, si am facut atat de multe chestii, ca nu am mai avut cand sa scriu. La naiba!
De fapt am uitat parola, si am fost prea neglijenta pana acum sa cer una noua. Ingrozitoare...
Ultimul post 28 iulie. WOW, nici nu mi-am dat seama ce mult a trecut. Iarta-ma mai blogule ca te-am neglijat, dar... nu am nici o scuza de fapt.
Intre timp intr-adevar am facut multe lucruri. De fapt am vazut multe lucruri, am calatorit, m-am imprietenit, m-am "dezimprietenit", am aflat lucruri noi si lucruri vechi, mi s-au confirmat banuielile si mi s-au infirmat ceea ce eu credeam certitudini.
Mereu m-am intrebat de ce trebuie sa fie atat de complicat? De cele mai multe ori mi-am raspuns pentru ca asa vrei tu, sa fie complicat. Si asa e, ce-mi mai place sa ma complic aiurea... Hmmm, de ce oare, sincer nu stiu, dar am o tehnica speciala de "cazut mereu in picioare". Sper sa nu o uit niciodata.
Ce mai e in sufletul meu? Uofff, e asa greu ca nici eu nu mai stiu. Adica uneori e bine, de ce le mai multe ori e bine. Si alteori e foarte rau. Niciodata pana acum, (desi poate la pubertate) nu m-am simtit atat de nedecisa, atat de nehotarata, atat de schimbatoare. Never!
Cumva, daca stau sa ma gandesc, sunt iar la pubertate (bleah, naspa perioada). O "pubertate de om mare", daca se poate numi asa. Adica cum? Adica ma simt iar ca Alice in Tara Minunilor. Nimic nu mi se mai potriveste, nimic nu imi mai place si imi beau ceaiul cu niste fiinte foarte ciudate pe care nu le pot intelege. Sunt iar Alice!
Stare e aiure, desi pare funny, mereu am fugit de sindromul Alice si se pare ca ma ajunge din urma mereu.
Eu cand o sa cresc de tot? Sa nu ma mai simt asa? Si daca nu o sa ma mai simt asa, cum o sa ma simt? Ca in Desperate Housewife? Cu cine o sa ma mai identific? Greu de spus.
Si daca stau bine sa ma gandesc, e mai bine sa fiu Alice. Asta e o stare pe care oarecum, am invatat sa o gestionez, sa o alung sau sa o accept si sa ma amuz de personajele cu care-mi beau ceaiul. :)
Si de fiecare data, ma uit in oglinda si-mi spun: "Anca, trecem noi si peste asta! Rise up!"

PS: Puiu, mi-e dor de tine de mor. Si ca sa citez singura replica desteapta din filmul pe care l-am vazut aseara "Cand nu esti cu mine, te gandesti la mine?"